"Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului şi stă faţă-n faţă cu iubirea veşnică e ca şi când l-ar privi pe Maestru creând o lume. Când viaţa omului iese teafără din rătăcirile eului şi-şi găseşte în suflet unitatea sa cu Dumnezeu, conştiinţa veşniciei e un semn imediat al existenţei, tot aşa precum lumina într-o flacără." Rabindranath Tagore
"Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure." Rabindranath Tagore
"Păsărilor care s-au născut in colivie, le este cel mai frică de cer." Rabindranath Tagore
Evenimente în Bucureşti
Cultura Spiritului - Evenimente în țara
"Căutătorul adevărului trebuie să bată la fiecare ușă străină ca să ajungă într-un sfârșit la a sa, la fel ca și cum cineva trebuie să rătăcească prin toate lumile exterioare, pentru a ajunge la altarul cel mai intim din interior, la sfârșit." Rabindranath Tagore, Gitanjali
"Voi încerca întotdeauna să conduc toate relele departe de inima mea și să păstreze dragostea mea în floare, știind că acolo e locul tău, în sanctuarul lăuntric al inimii mele. Știind că puterea ta îmi dă puterea de a acționa, va fi efortul meu de a manifesta asta în acțiunile mele." Rabindranath Tagore, Gitanjali
"Licuricii spuneau stelelor: 'Învăţaţii afirmă că lumina voastră se va stinge odată'. Stelele n-au răspuns." Rabindranath Tagore
Poemele scurte gen Haiku- "Licuricii"- dăruiți admiratorilor din România, după vizita lui Tagore în țara noastră, prin secretarul maestrului:
1.Sunt ale mele vise licurici,
Vii nestemate sclipind în întuneric,
Alese din lumină boabe mici,
În amorţite nopţi zburând himeric.
2.Sunt stihuri scurte, mâzgălite,
Şoapte de necunoscute flori
La margine de drum uitate
De ochi privind nepăsători.
3.Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide
Din ale somnului întunecate grote,
E doar un cuib din rămăşiţele uitate
Şi azvârlite-n colb de caravana zilei.
4.Primăvara risipeşte
Petalele ce n-au un mai târziu,
În jocul clipei ea uitând
Că ele-ascund un rod ce-i viu.
5.Cătuşe rupe bucuria, trezită
Din al pământului somn.
Erupe-n dans în frunzele vii.
Aripi de o zi ce-n veci nu adorm.
6.Opere însemnate ce eterne-mi păreau
De mult sunt epave duse la fund.
Dar înoată şi-acum pe timpul-ocean
Vorbele-mi spuse cu uşurinţă de fulg.
7.Moliile din beciul minţii
Fac aripi translucide
Şi-n zbor de bun rămas
Se duc spre soare-apune.
8.Un fluture nu ţine şirul lunilor.
El numără doar clipe.
Şi totuşi tot timpul lumii
Îl are el pe aripe.
9.Călare pe surprize-naripate
Gândurile-mi pleacă-n zbor.
Duc hohotul de râs în spate.
10.Priveşte-ndrăgostit copacul
La frumoasa-i aşternută umbră.
Deşi e-n veci a lui, întreagă,
În braţe nu poate să o strângă.
11.Iubirea mea te prinde-n chingă de lumină
Voind a mi te-nchide nu-n zid,
Ci-n libertate, cu fire translucide.
12.Noaptea, un hău fără fund,
Fără de mal ocean întunecat.
Ziua, plutind uşor înspre larg,
Din spumă, clăbuc viu colorat.
34.Iată Dumnezeu Copilul cum râde
Înconjurat de jucării celeste:
Nori vagabonzi, umbre din nopţi,
Lumini trecute fără veste.
35.Şopti un vânticel spre lotus o-ntrebare:
„Care ţi-e taina, floare?”
„Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat.
„De mi-o răpeşti, dispar şi sunt uitat.”
36.Libertatea locuieşte-n furtună;
Robia, în trunchiul de glie legat.
Vântul le-aduce-mpreună
La bal de copac, în ram clătinat.
98.Iubirea mea pluteşte în derivă
Dusă de vânt departe.
Cămin nu-i pentru ea
Cuibul din care a zburat
Vechea iubire-n moarte.
99.Flacăra durerii face pod de lumină,
Arc peste suflet, prin mâl şi prin tină.
100.Muntele piere, Iarba rămâne undeva.
De multe ori murind În lume se va-napoia.
123.Umbra nopţii, ca durerea – fără voce, mută.
Umbra dimineţii, precum pacea – doar tăcută.
124.Trufia-şi scrijeleşte
Încruntarea-n stâncă.
Iubirea se lasă în flori
Şi învinsă cântă.
Film documentar Rabindranath Tagore:
Evenimente în Bucureşti
Cultura Spiritului - Evenimente în țara
126.Muntele visează-n cer
Nor uşor să fie,
Liber şi pribeag
Întru veşnicie.
127.Cerneala vărsată
Ca să o ascundă bine
Au scris cuvântul zi
Cu nopţile pline.
125.Pensula supusă pictează
Doar un adevăr ciuntit,
Să-ncapă pe-ngustul şevalet
Ce trebuie slujit.
126.Muntele visează-n cer
Nor uşor să fie,
Liber şi pribeag
Întru veşnicie.
127.Cerneala vărsată
Ca să o ascundă bine
Au scris cuvântul zi
Cu nopţile pline.
166.De ce-i atâta cer deasupra?
Ca loc destul să fie
Pentru pământ să-şi facă
Din vise-mpărăţie.
167.Luna în creştere zâmbeşte cu-ndoială
Când află că-i numai un crâmpei
Din perfecţiunea-ntreagă.
205.Forma lutul şi-a ales,
Ritmul s-a ascuns în forţă,
Fiinţa vrut-a înţeles.
Evenimente în Bucureşti
Cultura Spiritului - Evenimente în țara